Versetul zilei

Tuesday, November 14, 2017

Oameni cu povești - Alina - 2

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: ”Oameni cu povești.” 
De ce? 
Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 
Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă. 

Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?
Mă numesc Alina și am 24 de ani. M-am născut în orașul Petroșani, județul Hunedoara. Mare parte din copilărie mi-am petrecut-o la bunici, într-o parte frumoasă a Olteniei, iar după ce am  mai crescut am continuat să merg la țară în fiecare vacanță de vară, asta până în ultimul an de liceu. 
În următorii 3 ani am rămas în orașul natal și am studiat Școala Sanitară de asistenți medicali generaliști, unde am terminat cu o notă aproape de 10, ceea ce mă face cu adevărat mândră. Am locuit în Cluj un an, unde am încercat să o iau de la zero pe cont propriu, însă am ajuns într-un final să locuiesc în frumoasa Germanie. 
Nu sunt omul care să spună prea multe despre sine. Sunt o persoană pozitivă, extrem de comunicativă și pot spune că exagerat de iubitoare. Nu pot altfel.

În viața primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?
Pot spune că lecția cea mai prețioasă este tocmai faptul că știu să învăț din greșeli. Am învățat să accept în sfârșit că nu totul este așa roz precum văd eu și că uneori trebuie să mergi mai departe când simți că ești ținut în loc.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?
Visul meu este acela de a profesa în domeniul medical, domeniul pe care l-am studiat cu drag -acela de a ajunge asistent medical și de a putea face un om să se simtă mai bine. 

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?
M-aș reîntoarce la copilărie. La acele momente în care bunicul intra pe poartă, alături de bicicleta sa, iar în punga agățată de ghidon avea cele mai dulci bunătăți pentru mine. Și nu doar la acele momente, ci la toate cele în care vacanța la bunici -despre care mi-e foarte drag să vorbesc de fiecare dată- era cea mai frumoasă.

P.S. Acest proiect se desfășoară sub formă de interviu. Întrebările rămân mereu aceleași. Oricine este bine venit să participe. Pentru înscriere nu trebuie decât să lași un email cu dorința ta pe laviniahumeniuc@gmail.com  și vom discuta detalii.

Îndrăznește, povestea ta își poate avea locul aici.

No comments:

Post a Comment