Versetul zilei

Sunday, September 24, 2017

Prietenii pe care nu i-ai cunoscut încă

În spatele fiecărui om se ascunde o poveste de viață, te-ai gândit vreodată la asta?
Am observat că noi obișnuim să ne împrietenim cu oamenii de care ne place, oamenii cu care avem ceva în comun sau poate cu oamenii pe care viața ni-i scoate în cale. Te-ai gândit vreodată și la alți oameni în afară de cei cu care te înțelegi?

Există oameni peste tot. Prin autobuze, prin parcuri, pe la locurile de muncă, pe stradă. Ne interesăm măcar o dată de persoana lor? 
Să fim sinceri. Poate că răspunsul tău este nu. Și poate că dacă ai putea m-ai întreba: de ce să mă gândesc la ei?
Am să îți răspund: de ce să nu te gândești la ei? Sunt și ei oameni, la fel ca și tine. În spatele chipului pe care îl vezi pe stradă se ascunde un suflet, un om, iar în spatele fiecărui om se ascunde o poveste de viață. 

Cine sunt oamenii pe lângă care pășești zilnic? 
Gândește-te că ei sunt prietenii pe care nu i-ai cunoscut încă. Ce poți face pentru ei? Ți-ai pus vreodată această întrebare?
Poate că dacă fiecare om din această lume s-ar opri măcar o dată pe zi și și-ar pune această întrebare lumea ar fi un pic mai bună. 
Și poate că nu ai cum să faci ceva pentru fiecare om pe lângă care treci. Dar îți stă în putere să alegi măcar un om pentru care să faci ceva. Începe cu cei apropiați, cei ce sunt cel mai aproape de tine și continuă să te distanțezi încet până ajungi și la alți oameni. 

Observ că noi suntem buni numai cu cei care ne fac bine, cei care se interesează de noi și se comportă drăguț cu noi, dar știai că și omul țâfnos are o poveste? 
Și omul care te supără și se comportă urât are poveri și nevoi. 

Astăzi, îți lansez această invitație sau provocare, o poți lua cum dorești tu, gândește-te ce ai putea să faci pentru oamenii din jurul tău, ei ar putea fi prietenii pe care nu i-ai cunoscut încă, așa că fă pentru ei exact ce ai face pentru tine și pentru cei ce îți sunt prieteni.

Sursă imagine: Pinterest

Friday, September 22, 2017

Scrisori de bine în Timișoara

Nu știu câți dintre voi cred în lucruri întâmplătoare. Eu nu cred. Am învățat de la viață că nimic nu este la voia întâmplării. De ceva timp, am tot avut pe inimă să fac lucruri împreună cu voi, persoanele care vă faceți timp și treceți pe aici, așa au luat naștere unele articole care vă invitau la participare. 

În ultimele zile am tot avut în gând să ies pe stradă, să împart scrisori la oameni. Mi-am dorit asta încă de când am auzit ideea de la cineva, dar mă tot gândeam că sunt singură. Încercam să îmi fac curaj și îmi ziceam că poate, poate... 
Apoi, i-am zis unei prietene ce vreau și ea a zis că va veni. Iar eu am rămas cu gândul că într-o zi vom face asta. Cândva. Așa suna gândul meu. Cândva, vom face asta. Însă acea zi îmi părea foarte îndepărtată. 

Ieri, mi-a scris Doroteea. O fată pe care nu o cunosc decât puțin, în mod virtual. Îmi zice: păi mă gândeam să împărțim scrisori prin Timișoara. 

Nu mi-a venit să cred. Și de acolo totul a început să prindă viață. Un proiect frumos, noi l-am numit scrisori de bine în Timișoara, pentru că vrem să împărțim gânduri de încurajare, voie bună și să culegem zâmbete. 
Însă nu vrem să fim singure, dacă ești și tu în Timișoara, sâmbătă 7 octombrie și dorești să împarți scrisori  și baloane alături de noi, te rugăm să te înscrii până pe 30 septembrie printr-un email pe laviniahumeniuc@gmail.com 

Amintește-ți că nimic nu este întâmplător, că timpul investit în oameni e cel mai prețios. Și tu poți face ceva drăguț pentru cineva!

Eu și Doroteea te așteptăm cu mult drag! 

P.S. Un asemenea proiect a avut loc și în Cluj, dacă dorești să îi afli povestea te invit să treci pe la Doroteea și să citești detaliile.  :) https://www.boradoroteea.com/single-post/2017/09/22/Scrisori-de-bine-%C3%AEn-Timi%C8%99oara

Sursă imagine: google.ro

Thursday, September 21, 2017

Ești deja frumoasă

Vreau și eu să fiu frumoasă, mi-a spus.
Dar ești deja frumoasă, i-am răspuns, știu însă că nu m-a crezut.

Dedic acest articol prietenei mele și tuturor fetelor care doresc să se regăsească în el.

Draga mea, poate că atunci când te privești în oglindă nu te poți vedea la adevărata ta valoare. Dar, lasă-mă să îți spun  astăzi: ești frumoasă!

Ai ceva aparte în privire.
În ochii tăi senini sclipește marea. Privirea ta spune atât de multe. Poate tu nu știi, dar privirea ta poate să însenineze ziua cuiva, poate să oglindească cerul, să atingă inimi. Asta face frumusețea. Da, e adevărat, ai ochi frumoși, angelici. Dar știi, undeva în spatele lor îți stă ascunsă inima. Poate că frumusețea e dată de culoarea lor vie dar căldura lor vine din adâncul sufletului tău.
Când zâmbești, chipul ți se luminează, iar părul îți e podoabă.

Ești ca o floare.
Sensibilă, finuță, gata să aduci o mireasmă plăcută în viața tuturor. Ești plină de dragoste. Când iubești, te dăruiești pe de-antregul, fără jumătăți de măsură. Când plângi, îți lași sufletul să se curățe de toată durerea pe care a strâns-o în el. Când îmbrățișezi lași câte un pic din tine iar când vorbești o faci din căldura inimii tale.

Draga mea, ești vasul prețios. Cel care are nevoie să fie îngrijit cu iubire și tratat cu respect. Ești mâna care mângâie, brațele care aduc alinarea și buzele ce alină. Ești totul.

Și poate că nu te simți frumoasă. Poate că nu te crezi perfectă. Te văd obosită și descurajată. Te uiți în oglindă și ți se pare că nu ești de ajuns. Poate îți închipui că dacă ai arăta precum fetele din reviste ai fi și tu pe munte atunci. Poate te gândești că dacă ai ajunge în acel punct, ai putea fi cu adevărat frumoasă. Lasă-mă să îți spun că te înșeli.
Un chip de lut nu dă farmec unui om. Iar fetele pe care le vezi acolo nu sunt mai mult decât o bucată de hârtie, pentru că pozele acelea sunt editate și reeditate de nenumărate ori.

Da, poate că machiajul îți evidențiază chipul și poate că dacă îți vopsești părul ți se pare că arăți mai bine. Dar știi ceva? Ai fost creată de Dumnezeu, Regele Universului. Și crede-mă, exact așa cum ești, te-a făcut El, perfectă.
Chipul tău e exact cum trebuie să fie. Ochii tăi au exact culoarea care trebuie, la fel și părul tău. Totul e minunat la trupul tău. Da, poate nu ai 90, 60, 90. Dar cine a zis că este necesar? Cine a zis că în normele acestea se încadrează frumusețea?!

Draga mea, ești mai mult decât un trup. Ești un suflet. Iar sufletul tău, e ascuns acolo în interior. Tu trăiești în așa fel încât el lasă o dâră de lumină pe oriunde trece. Asta te face frumoasă! 

Monday, September 18, 2017

Și oare cât valorez eu?

”Indiferent de ce nume ți-a dat viața, indiferent de cum te știe lumea, Dumnezeu are un nume nou, și pentru El ești un erou chiar când pare că ai eșuat sau că nu ai făcut mare lucru.Dumnezeu are altă măsură în toate!”

Aceste cuvinte mi-au fost scrise de o persoană. Le-am citit și mi-a rămas gândul tot la ele. Aș vrea să te întreb dacă te-ai simțit etichetat vreodată?  Poate că oamenii nu ți-au spus-o direct dar tu ai simțit că ai fost inclus într-o etichetă. Poate plăcută, sau poate neplăcută. 

Odată, pe când eram în clasa a treia, sau a patra, doamna educatoare ne-a dat la toți niște conuri făcute din hârtie. Apoi, fiecare dintre noi, a primit mai multe etichete din acelea ce se lipesc și câte un pix. A trebuit să scriem câte ceva despre fiecare din colegii noștri. Am mers la fiecare și am lipit etichete pe conurile lor. 
La final, doamna educatoare ne-a rugat să ne ridicăm în picioare, pe rând și să citim ce ne-au scris colegii. Pe conul meu, am găsit multe etichete ce conțineau lucruri drăguțe, dar, au existat acolo și două bilețele sau poate doar unul singur, nu mai știu exact, în care a fost scris cuvântul: proastă. Când mi-a venit rândul să mă ridic în picioare și să spun ce etichete am primit, nu am zis nimic despre acea etichetă. Am ținut-o secretă. Cine știa despre ea? Doar eu și persoana care a lipit-o. Cine a lipit-o? Nu știu. Știu însă că nu m-am simțit bine citind-o, că am fost rușinată și că poate m-am întrebat de ce?!

De-alungul vieții am fost etichetată în multe moduri. Unii m-au văzut săracă, copil necăjit, abandonat de tată. Alții m-au văzut retrasă, tăcută și prostuță. Unii m-au văzut iresponsabilă, alții cuminte. Unii m-au văzut frumoasă, alții urâtă. Unii m-au considerat demnă de prietenia lor, alții m-au alungat, au considerat că nu sunt de ajuns. 
Lista ar putea să continue...
Oamenii m-au văzut întotdeauna așa cum au dorit ei, mi-au pus etichete, unele adevărate, altele false, unele plăcute, altele dureroase. Cum m-a văzut Dumnezeu? Ce etichetă mi-a pus El?

Dumnezeu are o măsură diferită, Dumnezeu vede diferit. De ce? Pentru că Dumnezeu cuprinde tot ceea ce ești, nu doar o parte din tine. Dumnezeu știe de ce ești în stare, știe unde eșuezi, unde te ridici. Dumnezeu știe ce valoare ai, iar valorea ta e singura etichetă pe care ți-o dă El. 

Și oare cât valorez eu? Dar tu cât valorezi?
Nimic mai mult sau mai puțin decât sângele sfânt al Mântuitorului nostru, vărsat la Golgota, pe cruce. 
Cum te vede Dumnezeu? Exact așa cum ești. Și ce scrie pe eticheta dată de El? 

”Fiu de Dumnezeu, ești salvat, ești prețios! Valorezi mai mult decât îți poți închipui.”

Sursă imagine: Pinterest

Saturday, September 16, 2017

Îi cântăm în piept atunci când dorul apare

Articol câștigător la concurs, locul 3. Scris de Maurizia, vă invit să aruncați o privire și pe blogul ei: http://libelule-in-plina-noapte.blogspot.ro/

Se spune că există un om care ne-a marcat viața. Unul pe care îl purtăm în inimă oriunde ne aflăm, îi cântăm în piept atunci când dorul apare, umblăm prin albume pentru a redesena amintiri. Există un om care te-a învățat să mergi drept, cu pasul hotărât, dar zburând spre Cer.

Îmi este imposibil să vorbesc de o singură persoană, aşa că am sa spun despre mai multe, acestea alcătuind un întreg.

Prima persoană este mama.
Mama, ce cuvânt mare, nu-i aşa? Format din 4 litere si cu multe semnificații. Ea mi-a arătat ce înseamnă să infrunti furtunile. Să îți ştergi repede lacrimile, pornind din nou la drum. Ea mi-a spus să nu am încredere în toți oamenii, că unii îmi zâmbesc pe față şi aceleași persoane îmi pun otravă în suflet când mă întorc cu spatele. Nu am crezut-o, dar a trebuit să învăț niste lecții pentru a gusta cuvintele ei, în cele din urmă.

O altă persoană este Luminița.
Nu am mai văzut-o de foarte mult timp. Era o fată de etnie rromă cu care mă jucam când eram mică. Îmi aduc aminte de ea umblând prin piață cu un coş împletit plin cu bujori şi flori de liliac, răspândind aroma primăverii. Oamenii se uitau urât la mine şi la ea, deoarece ne văzuseră că ne jucam amândouă. Când am observat asta, am luat-o de mână şi am început să râdem. Atunci, lumea s-a uitat şi mai urât. Luminița, fata cu bujori şi liliac, aprinzând o frântură din copilărie. Aşa o țin minte. Cu un coş de nuiele plin, aducând primăvară.


Domnul profesor de franceză din liceu.
Un om tare bun şi blând. Un om care îmi va fi mereu drag. El m-a învățat ce înseamnă pasiunea şi eleganța. Demnitatea. Respectul. Inteligența. Bunătatea. Acestea fac un om mare.

Mai sunt multe persoane pe care le port în gând, dar mai ales în inimă. Mai sunt oameni care m-au făcut să plâng, m-au făcut să simt ura, mi-au arătat ce înseamnă să trăiești. Sunt oameni care m-au rănit şi de la care am învățat ceva. Sunt oameni pe care i-am iubit, dar tare mi-aş fi dorit să fie şi invers. Sunt oameni (sau poate unul) care îți răstoarnă lumea complet, nici nu stii când şi cum. Ai vrea să vezi cum sunt, cum gândesc, dar parcă nu există niciun pod spre ei. Sunt persoane (sau doar una) care te atrag brusc. Te trezești în fața unor curenți şi nu prea te poți împotrivi lor. Au ceva şi nu îți explici ce, dorind sa vezi ce taine şi ce lumi ascund. De la astfel de persoane am învățat ori să aştept, ori să accept că ele nu vor rămâne în viata mea. Asta doare.

Fiecare om are o poveste. Depinde cine vrea să citească, unele cărți sunt complicate. Dar tocmai de la acestea ai ce învăța. Asa că, stai cu inima deschisă şi lasă oamenii să treacă prin ea. Păstrează ce e de păstrat. Nu primi gunoiul lor în suflet. Adună ce e frumos şi plin de iubire. Noi suntem mari căutători de comori, păcat că nu ne dăm mereu seama care sunt de preț şi care nu au nicio valoare.
Fii atent la oameni. Prin ei vei creşte.

Sursă imagine: Pinterest

Monday, September 11, 2017

Scrisori de încurajare - Proiect


Poate și tu ai căzut la un moment dat din cauza oboselii atât fizice cât și sufletești, și poate că uneori te-ai simțit singur și neînțeles de lume. Și eu mă simt câteodată așa, pentru că sunt un om ca și tine. 

Și, pentru că noi, ținem unii cu alții și vrem să ne fim alături, m-am gândit la un proiect drăguț prin care am putea să facem asta. 

M-am gândit la niște scrisori de încurajare. 
Poate că nu ne cunoaștem în mod personal, și totuși ne asemănăm atât de mult. Astăzi, te invit să rupi barierele, să lași diferențele și chiar necunoscutul deoparte, să pui mâna pe o bucățică de hârtie, un pix și pe câteva cuvinte pe care le ai ascunse în suflet și să scrii o scrisoare de încurajare pentru cineva. 

Cum putem să facem asta? Simplu. Ne vom aduna un grup de oameni (oricine dorește este bine venit), fiecare dintre noi va scrie câte o scrisoare de încurajare pentru fiecare persoană participantă. (Nu, nu te speria, nu trebuie să scrii ceva kilometric, e de ajuns și un singur rând). Astfel încât la final fiecare să scrie niște cuvinte încurajatoare dar să și primească. Scrisorile se vor trimite prin poștă.

Poate ai fost obosit sau încă ești, poate ești într-o problemă, poate oamenii nu te înțeleg. Ce cuvinte ai vrea să primești? Pe acelea scrie-le, cineva s-ar putea să aibă nevoie de ele. 

Ce spuneți, vă place ideea?

Dacă da, vă aștept mailurile cu gândul de a participa la acest proiect pe laviniahumeniuc@gmail.com 
până pe data de 16 septembrie.
Nu fiți doar spectatori, fiți participanți, lucruri frumoase se pot întâmpla! 

Friday, September 8, 2017

Stăteam cu fața către soare

Una dintre amintirile mele preferate din copilărie este aceasta: într-o vară, eram în curtea bunicilor, stăteam pe o bancă și respiram. Admiram soarele. Era dimineață iar razele lui încă nu transmiteau atât de multă căldură precum o făceau în timpul zilei. Eu, stăteam cu fața către soare și mă bucuram. Uneori soarele se ascundea după nori, atunci mă necăjeam,pentru că îmi dispărea sursa de lumină. 

Câteodată în viață, ne dispare sursa de lumină. Se aștern nori grei pe cer și odată cu ei năvălește furtuna. În acele momente sufletul ne este cuprins de disperare iar în jur nu se mai zărește nimic. Uneori zacem în acea deznădejde zile întregi sau chiar luni de zile. 
Când apare tăcerea și te cuprinde un sentiment de singurătate, când simți că nu mai poți face față greutăților căci furtuna e tot mai puternică iar vântul te apleacă la pământ, amintește-ți ceva: soarele este ascuns, nu dispărut. Sursa ta de lumină este undeva în apropiere. Ea nu lipsește ci este doar ascunsă de ochii tăi. 

Dacă ți-ai deschide inima și ai privi cu atenție în jur, dacă nu ți-ai mai concentra atenția spre norii amenințători, spre picăturile ce cad cu putere la pământ sau spre vâjâiala vântului, atunci ai înțelege că soarele este acolo, iar lumina lui nu s-a sfârșit. Soarele nu va înceta niciodată să existe, atunci când se ascunde trebuie să privești cu atenție în jurul tău și să îl cauți. 

Când totul pare în zadar, caută soarele, învață să dansezi în mijlocul furtunii, să lași la suprafață tot ceea ce este mai bun. Furtunile curăță, ele te apleacă dar tu te poți ridica, dacă alegi să vezi partea lor bună, dacă alegi să te întorci cu fața către soare. 

Ți-ai găsit sursa de lumină astăzi? Ai dansat în furtună?

P.S. Nu uita că norii pleacă la fel de repede precum au și venit. Soarele rămâne învingător.

Sursă imagine: Pinterest

Saturday, September 2, 2017

Curaj, inimă dragă


Poate că ai căzut de prea multe ori. Poate că porți bătălii în tine pe care nu le știe nimeni, și sunt atât de grele. Poate că ești singur, descurajat și istovit.
Uneori ți se pare că lumea te condamnă iar prietenii te părăsesc și nu te înțeleg. Cândva credeai că Dumnezeu poate să facă atât de multe, dar acum când povara e tot mai grea credința îți scade din ce în ce mai mult.

Curaj, inimă dragă. Dumnezeul în care te încrezi nu s-a schimbat. Este același. Mai știi, cum trecea Iisus prin mulțime?
Când orbul a început să strige: Iisuse, fiul lui David, ai milă de mine, ucenicii i-au spus să tacă, dar el a strigat și mai tare.
Când femeia aceea a gândit, că numai dacă s-ar atinge de haina Lui ar primi vindecarea și așa a și fost.
Mai știi ce a zis sutașul? O, Doamne, zi o vorbă și-i de ajuns.

Curaj, inimă dragă. Dumnezeul tău e viu și lucrător. Oare care din problemele pe care le înfrunți astăzi este prea mică pentru Cel ce a creat tot ce are ființă?
Oare nu aude Dumnezeu strigătul tău și inima ce-ți bate în ritm alert? Oare nu îți vede El lacrimile ce îți curg în miez de noapte pe obraz?
Crezi că Dumnezeu nu îți cunoaște sufletul și viața?

Dumnezeu știe de câte ori ai căzut și de câte ori ai să mai cazi. Dumnezeu îți știe povestea de azi și durerea de ieri. Dumnezeu știe câți oameni ți-au săpat cicatrici în suflet și câți te-au mângâiat. El știe câți dintre ei te-au osândit.
Dar, primește astăzi vestea bună, ești iertat. Iisus ți-a spălat păcatul și vrea să îți ofere mângâiere. Cel ce a dat vedere orbului mai trece și astăzi prin cetate. Poate că nu îl vezi cu ochii aceștia de carne, dar îl poți atinge cu sufletul.

Curaj, inimă dragă, Dumnezeu te așteaptă. Roagă-te, căci Dumnezeu poate!

Sursă imagine: Pinterest