Mai e puțin și ajungi acasă

Nu e întotdeauna ușor să escaladezi munții, să continui să cauți soarele chiar și atunci când cerul este acoperit numai de nori și nici măcar o frântură de lumină nu se zărește la orizont. Nu e întotdeauna ușor să ai privirea îndreptată asupra țărmului când în jurul tău sunt numai valuri zbuciumate și mii de bărci scufundate. 

De prea puține ori au existat în viața ta oameni care să te înțeleagă cu adevărat și tu ai încercat să te agăți de ei cum se agață un scai de o haină- până nu e luat cu forța de acolo nu se mai dezlipește. De prea puține ori ai reușit să te înțelegi și tu. 

Știi, până și viața în sine e o taină. O misiune ce trebuie descifrată pas cu pas. Uneori reușești să înțelegi lumea, pe Dumnezeu și pe tine în timp ce alteori te pierzi, rătăcești printre miile de chipuri de lângă tine și te întrebi ce cauți de fapt printre ei. 

Nu e întotdeauna ușor să ai inima liniștită când în jurul tău se vede numai haos și când zgomote asurzitoare îți rănesc auzul. Nu e întotdeauna ușor să continui să crezi, să continui să râzi, să iubești, să te rogi când viața îți pune în cale numai piedici și are grijă să te dărâme cu fiecare ocazie în care ție ți se pare că ești cu un pas mai aproape de visul tău. 

De prea multe ori ai fost rănit, judecat, condamnat și alungat până și de oamenii care îți spuneau că te iubesc. De prea multe ori ți-ai lăsat sufletul pradă câinilor care au mușcat după cum au vrut din el și te-a durut. 

Știi, atunci când reușești să descifrezi misiunea, să înțelegi lumea și pe Dumnezeu, descoperi că de fapt, ești singur. Fiecare om luptă pentru el. Numai tu lupți pentru tine și nu îl ai alături decât pe Dumnezeu. 

Realizezi atunci că totul e deșertăciune pe lumea aceasta și goană după vânt. Omul trăiește din durere în durere și e în căutare de bucurii, dar nu realizează că în această lume singura bucurie pe care o va găsi e cea trecătoare. 

Nu e întotdeauna ușor să îți continui drumul la care ai fost chemat, și pentru pământul acesta nici nu se merită, însă la finalul călătoriei te așteaptă cerul. În prag stă Tata (Dumnezeu) cu brațele deschise, gata sa îți șteargă lacrimile. Nu e întotdeauna ușor dar dacă nu te dai bătut acum, mai e puțin și ajungi acasă. 

Sursă imagine: Deviantart.com